Sfeclă roșie

Sfecla rosie (“Beta rubra“) este o plantă folosită atât în alimentația omului, cât și în scopuri medicinale. Această plantă provine din Beta – comună maritimă de pe țărmurile Mediteranei și ale Atlanticului. Sfecla roșie este o plantă bienală și, pe lângă varietatea care intră în alimentația omului, mai sunt și alte 2 varietăți de sfeclă: sfecla de zahăr (“Beta vulgaris saccharifera“) și sfecla furajeră (“Beta vulgaris“).

Principalii constituenți:

Sfecla rosie conține: Vitaminele A, B, C, PP, oligoelemente (magneziu, fosfor, potasiu, fier, brom, zinc, siliciu, cupru, brom, rubidiu, cesiu). Sfecla rosie are un conținut de potasiu mai mare decat drojdia de bere (dr. Guierre). Sfecla rosie mai conține și hidrați de carbon (zaharuri în cantitate mare) și acizi aminați (betaină, asparagină, glutamină).

Proprietati

Sfecla rosie este foarte nutritivă, energetică, antianemică, mineralizantă, hipotensoare, ușor digerabilă, aperitivă și răcoritoare.

Varietatea de sfecla rosie cultivată de câtre Ferma Stoian este BORO. Aceasta varietate este caracterizată prin foliaj sănătos și rădăcină rotundă, de culoare bordo, lipsită de inele albe.